Un webinar practic și interactiv cu Psiholog Eduard Puiu, dedicat celor care vor să înțeleagă mai bine cum se construiește o relație funcțională — de la etapa „single”, la întâlniri, stabilitate, conviețuire și până la căsătorie.
În această ediție lucrăm pe Teoria funcționalității: o hartă clară a relației sănătoase, cu pași, criterii și semnale concrete care îți arată dacă ești pe drumul potrivit sau dacă te îndrepți spre blocaje, conflicte repetitive și compromisuri greșite.
Pentru cine este potrivit
– pentru persoane single care vor să aleagă mai bine și să nu repete aceleași tipare
– pentru cupluri la început care vor să construiască pe baze solide
– pentru cei care se gândesc la conviețuire / căsătorie și vor claritate înainte de pași mari
– pentru cei care vor o relație „cu sens”, nu doar una „care merge din inerție”
Detalii eveniment
📅 Sâmbătă, 21 martie 🕙 Ora 10:00 💻 Platforma: Zoom ⏱️ Durata: 2h 30 min 🎟️ Locuri limitate
Trăim într-o epocă în care conexiunile par nelimitate, dar apropierea reală devine tot mai fragilă. În calitate de psiholog, observ tot mai des cum frica de a pierde ceva — Fear of Missing Out sau FOMO — a pătruns adânc în relațiile de cuplu.
Mulți oameni trăiesc cu senzația că undeva, acolo ar putea exista „cineva mai potrivit” sau „o iubire mai intensă”. Platformele de socializare și cultura comparației constante alimentează această neliniște, transformând relațiile într-o continuă căutare a „ceva mai bun”.
Paradoxal, cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât devine mai greu să alegem și să rămânem prezenți în ceea ce trăim. FOMO nu înseamnă doar teama de a rata o persoană mai bună, ci și teama de a investi complet într-o relație care nu oferă certitudini. În spatele ei se ascunde frica de vulnerabilitate — de a iubi fără garanții.
Poate că adevărata provocare a iubirii moderne nu mai este să găsim persoana potrivită, ci să rămânem alături de ea. Să învățăm să privim dincolo de tentația noutății și să redescoperim profunzimea în familiar.
Pentru că fericirea în cuplu nu se naște din frica de a nu pierde ceva, ci din curajul de a fi prezent acolo unde ești.
Nu trebuie să fii psiholog sau expert în relații de cuplu să îți dai seama că astăzi avem o mare problemă cu durabilitatea relațiilor serioase între bărbați și femei. Probabil, noile generații ajunse la vremea alegerilor romantice, sunt încă dominate de povestea de iubire pe care au citit-o în cărțile de dragoste sau pe care au văzut-o în filmele siropoase de la TV. Alții poate au avut norocul să asiste în timpul copilăriei și adolescenței la relația frumoasă a părinților, care a rezistat mulți ani de zile. Realitatea vremurilor pe care le trăim astăzi ne confuzează pe toți, fiindcă aproape nimic nu ne ajută să clădim relații ca cele de odinioară. La suprafață, explicația este una aparent simplă, însă în profunzime lucrurile sunt extrem de complexe. În principiu este vorba despre COMPROMIS. Adică părinții si bunicii noștri rezistau neînțelegerilor din cuplu pentru că viața după divorț era mult mai dură decât astăzi și prin urmare rezistau unul lângă celălalt, făcând o serie lungă de compromisuri. De dragul copiilor, de frica singurătății sau din pricina neajunsurilor financiare, ei strângeau din dinți și mergeau mai departe. Apoi mai era vorba și despre stigmatul pe care societatea prin exponentul său suprem, adică „gura lumii”, ți-l ștanța direct pe frunte. Astăzi oportunitățile sunt imense și imunitatea oamenilor la etichetele socitătii este mult mai puternică. Dacă te desparți de soț sau de iubit, ai mult mai multe activități care te pot ține ocupată. Poți ieși cu fetele în oraș, poți merge într-o vacanță de relaxare, poți face terapie la psiholog sau poți intra repede pe aplicațiile de dating să vezi dacă se potrivește zicerea: „cui pe cui se scoate”! Valabil și pentru bărbați, desigur!
În concluzie, paradigma relațională s-a schimbat enorm în ultimii ani și noi suntem rupți în două. Am vrea relații romantice și de lungă durată ca ale predecesorilor noștri, dar din păcate instrucțiunile de folosire nu se mai potrivesc cu epoca digitalizată și „inteligentă artificial” în care trăim…
Realitatea din jurul nostru este un concept subiectiv. Informațiile pe care le captăm și apoi le procesăm din mediul extern trec prin niște filtre personale și se înmagazinează în capacitatea de momerie, pe care o deține orice creier. Atunci când, prin intermeniul percepțiilor, (vizual, auditiv, olfactiv, gustativ sau kinstezic) percepem o informație din jur, ea va fi influențată de celelalte date din subconștient, care au legătură cu informația inițială. Astfel, dacă intru într-o încăpere și miroase a placintă de mere cu scorțisoară, exact așa cum făcea bunica, am un sentiment plăcut care îmi reactualizează în memorie detalii despre bunica, despre copilărie și chiar emoțiile plăcute pe care le trăiam atunci.
Ar fi bine dacă am reactualiza doar evenimentele pozitive, însă de cele mai multe ori se reactivează traume care ne aduc în prezent sentimente de frică, ură, tristețe, furie sau frustrare. Și pentru că există foarte multă presiune în viețile noastre, generate de aceste timpuri dominate de nedreptate socială și conflicte, procesăm informațile prin paleta noastră de experiențe. Ca să dau un exemplu relevant aș putea aduce în discuție, din oceanul de exemple pe care îl am la îndemână, conflictul între genarații. Și plec de la următoarea întrebare: Este firesc să influențezi decizia pe care o ia fiul sau fiica ta, legat de alegerea partenerului? Dar de modul în care își construiește relația?
Toate răspunsurile pe care le-aș putea primi la această întrebare vor fi influențate de propriile experiențe care au legătură cu asta! În mod normal nu există decât o singura variantă din punct de vedere logic și anume că, orice adult are dreptul să îsi trăiască propria viață și să decidă asupra ei! Deci prin urmare nu are dreptul să intervină nimeni, nici măcar părintele tău, care după 18 ani are doar rol consultativ. Restul răspunsurilor sunt dictate de niste realități distorsionate de experiențele fiecăruia în parte. Asta se întâmplă cu majoritatea aspectelor din viața noastră, de aceea realitatea este subiectivă și de multe ori cinică!
Foarte mulți oameni rămân în relații toxice sau disfuncționale pentru că le este frică de singurătate. Femeile în căutarea unui partener aleg la un moment dat în disperare un bărbat, care nu este pe măsura așteptărilor, fiindcă pur și simplu nu mai suportă singurătatea. Așa este! Noi nu suntem construiți să trăim solitari, ci înconjurați de oameni și în special în compania unui partener potrivit! Dar având în vedere că astăzi, din motivele pe care le știm deja, un om potrivit apare din ce în ce mai rar, ce facem în acest răstimp? Răspunsul poate fi previzibil, dar poate nu am experimentat suficient de mult valoarea lui! Pur și simplu îmi acord extrem de multă importanță mie și pasiunilor mele! Și credeți-mă nu e un subiect tabu’! Sunt oameni care nu au timp să le facă pe toate și unii chiar își neglijează relațiile de cuplu pentru lucrurile pe care le au de făcut. E clar că nu asta susțin, dar prin acest exemplu vreau să arăt că dacă ai activități care îti plac, timpul până la găsirea partenerului potrivit trece altfel! De obicei când suntem singuri acceptăm foarte greu ideea unei noi activități, unui nou proiect, pentru că sunt trist pe fundal, pentru că nu am haz, pentru că nu îmi arde de nimic! Ia, fă-le forțat și nu uita că pofta vine mâncând! Ba mai mult, acolo unde îndrăznești să te implici poate fi locul de unde apare și un potențial partener! Restul sunt doar scuze!
Cursurile se desfășoară la Teatrul Elisabeta sub îndrumarea psihologului Eduard Puiu, in fiecare joi de la orele 19.00, timp de 2 ore.
„Noi nu urmărim să scoatem actori, avem în vedere dezvoltarea inteligenței emoționale, creativității și capacitătății de a vorbi în public și de a socializa a copiilor și adolescenților.” Informații suplimentare la telefon: 0720916070
Eduard Puiu 